Odată cu închiderea grădinițelor, orele mele de muncă și-au găsit spațiu la domiciliu. Iar în câteva zile acest eveniment (#carantina) a devenit stabil pentru întreaga Moldova.  

Sincer, am avut nevoie de vreo două săptămâni ca să mă organizez și să nu mă mai plâng pe oboseală. Totuși, uneori visam să fie alături o bonă (sau mai degrabă un frățior pentru fiu)  fiindcă chiar îmi era trist că nu puteam acorda destulă atenție copilului. Îndeosebi atunci când fiul mă chema la joacă, iar eu îi spuneam:

- Nu mă pot juca cu tine acum, căci sunt la serviciu.

El: - Nuuu,  ești acasă! Hai cu mine, dă mânuța...

Eiii... și cum să răspunzi la așa afirmare :)

Soluția am găsit-o rapid!

VĂ PREZINT TERENUL DE JOACĂ, CONSTRUIT PE TIMP DE CARANTINĂ!

Datorită talentului meșteșugăresc al soțului și ambiția mea de a da visului viață, am creat cel mai minunat loc de joacă pentru fiul nostru - cu căsuță pe piciorușe, topogan și diverse elemente educative.

P.S. Totul a fost creat HANDMADE !

Mulțumită familiei și rudelor care au avut copii mici, micul nostru 'Tioma deja de la naștere avea de toate - hăinuțe, jucării, etc. 

Eu sunt adeptă a ideii că o haină bine îngrijită (second hand) este mai valoroasă decât o haină la modă! Iată mai jos o ilustrație ce reflectă aceeași idee. În univers și așa sunt multe lucruri care sunt părăsite doar din cauza demodării... Gândesc că, prin reutilizarea acelor lucruri care sunt bine păstrate sau chiar au nevoie de o mică reparație (adică sunt încă funcționale) sau UPDATE - Cererea e mai mică (cel puțin  -1 din partea mea) - și astfel mai puțină poluare (HLAM). Voi ce părere aveți?

Astfel în decurs de  cel puțin 2 ani, la întrebarea ce cadou ar putea cadona fiului, eu și soțul răspundeam - ”Dorim să construim un teren de joacă și strângem bani pentru materiale”. Și iată carantina ne-a permis să începem lucrul asupra terenului de joacă. Apropo, căsuța va fi completată pe parcurs cu diverse elemente distractive (scrinciob, tablă de desenat, alfabete și multe ce mai trec prin cap). Uneori chiar îmi vine dorința să îmi iau tableta și să mă ascund în căsuță ca să desen :)

Comicsul de mai jos relatează în totalitate starea de spirit a familiei :)

Totul gândim și facem în echipă, ne dezvoltăm / educăm unul pe altul și, lăsăm mândria la o parte atunci când greșim. Ahh, măi să uit - nu uităm de bunele manere: mulțumesc, te rog, iartă-mă ))

Pe parcurs au avut loc multe momente interesante.

De exemplu, fiind mereu cu ochii în monitor (căci mă specializez în a crea artă digitală pentru diverse jocuri) lumina zilei o vedeam de cele mai dese ori prin geam, așa că soțul crease un obicei frumos - de a privi răsăritul în fiece seara cu toată familia (comicsul mai jos).

Într-o zi, băiețelul voia să alerge gol goluț prin casă și, eu știind că în câteva minute începe Planningul cu toată echipa de lucru îl îmbrăcasem cu pantaloni si maiou. Și ce credeți, îndată ce începuse convorbirea prin web cameră, nu trecuse nici 10 minute, că piciul meu îmi face o surpriză.

Eu am văzut situația direct la monitor - năzdrăvanul gol sărea pe patul din spatele meu și râdea de fericire, iar gândurile mele erau numai la: " de unde să opresc camera ??!". 

În linii generale, fiecare zi avea farmecul ei. dar despre asta voi vorbi data următoare :)))))

Vă urez tuturor sănătate și fiți activi (sportivi), plini de viață și motivați!

P.S. Dacă va plăcut postarea și doriți să fiți la curent cu toată activitatea mea artistică, puneți #like la pagina mea de facebook și #like la instagramul meu!